Nannuzzu e ri Briganti

Nanna, ormai fatta novantina
A mente sua ancora l’allucia,
Cuntava i fatti, de i tiempi chi curria
Tristi li tiempi ca cc’è furu cca’.

Mi dice: assettati na picca
Vicinu a mmie, a su cipparieddru
Sente li fatti, ca si quatrarieddru,
E ‘nta la mente tua au de resta’.

U papa’ mio facia u cummerciante
De ficu, alive e de castagne,
Passava le muntagne assai sulagne
Abbasciu a ra marina e jia a purta’.

Mo sai,ca se muntagne eranu guardate
De si malanova de briganti,
Ca, a ru venire, ammucciati ‘nta li manti
Si fau davanti ppe’ t’assassina’.

Patrima, ca all’anime sante n’è devutu
De chiri ‘mbrigatoriu sunu chiusi,
Ccu ri cavaddri passa, e nuddru fa suprusi
De lu ferma’, e i sordi l’a’ de da’.

Nu friddu ca li passa ‘nta’ la vita
U sangu si difridda ‘nta le vene,
Ca si la scampa de sa razza e jene
È furtunatu, e ri santi a de prega’.

Quannu si ricogliedi a ra casa
Cunta tuttu a ra mugliere e ri guagliuni,
Ca nuddru se fattu avanti e si briccuni
E sanu e sarvu mo, io sugnu cca’.

Cuncetta appiccia na cannila
A ri santi e l’anime biate,
Ca de si malanova l’hau sarvatu
E divuzione porta a chisti cca’.

Ma na matina, a vicina si fa avanti
E dice a mamma: «Cunce’, Carminu è prutettu?
Quannu turnava, tanti ccu sciuppette
Surdati appriessu a diddru a camina’».

Nun sacciu nente, rispunne mamma,
Si Carminu era ccu tanti amici,
Mo laddimmannu, e pue a ttie tu dicu
De sa cosa tinne dicu a verità.

Mamma Cuncetta dice a papa mio:
È veru, ca a ttie ti guardanu i surdati?
Ca ieri notte eranu assepati
Ppe ra via ca tu passavi e ddra’.

E chine ti la ditta a ttie sa cosa
Ca li surdati sunu a mmie difisi?
Cuncetta mia…chissi su ri santi visi
Li muerti ca mi venenu a sarva’.

E mo ti dicu…Carminu fici na malatia
Friddu e freve chiusu ‘nta lu liettu,
Ca i santi muerti mi ficiru prutettu
Pecchi li santi puru l’aju de prega’.

Chira chi dicia a mamma mia
Sa storia, ppe diddri, assai curiusa,
U sai, u patre e chissa, era ‘nta la chiusa
Ccu autri brigantari all’appusta’.

Carminu si pensau tutta sa cosa
E a chissu u tenia de bonu core,
Pecchi’ de le muntagne ti fau fore
E chissu u lassavadi passa’.

Carminu, de tuttu s’accadutu
Ne fici fa nu quatru a divuzione,
De l’amine ca sunu ‘nnurazione
Ca preganu, ca ‘ncielu au de vula’.

Su quatru ancora e cca’ ppe’ divuzione
‘Nta la cchiesa de Vucita è appicatu,
Du prigatoriu l’anime è veneratu
Ca scampu di briganti, Carminu fu’.

7 settembre 2014