-9-
A Pica, doppu dittu sa mmasciata
Sinne vola dulurusa a ru palazzu,
Ca iddra de li chiavi tene u mazzu
E a ri cummanni sua tutti au de sta’.
Mo chissu sa de vestere de lussu,-
E gente roddre roddre ‘nta la chiazza
Parlavanu faciennu mossarie,
Misericordia de nui, cchi passaria…
Cchi capu, ma a cuda addrue sta’?…
Cc’è fisca appriessu Ciccu lu furise
E chissu si rivota ccu ru cueddru,
«Ta scrittu ‘nta’ lu libbru nu tracueddru
Sulu u Segnure tu po’ cancella’».
Arriva a ru purtune e su casatu
A filu s’eranu mise le carrozze,
Vestute chire gente cumu a nozze
«U signorinu jissi a si spusa’?»
Chistu, mmienzu a chissi nobili vestuti
Mi pare ca na picca si cunfunne,
Ma, bonusia, lu pane si lu ‘mpunne
Ca ari cummanni fauzi è statu già.
Ogn’unu de s’amici Barunari
Si vascianu la capu ppe’ rispettu,
Ma chissu, ca lu core nun n’ha ‘mpiettu
Propiu chissu cc’è vulissi pizzula’.
L’amicu sua, ca è ddra’ ‘nta lu purtune
Ppe’ d’unura’ chine trase e chine esce,
Lu guarda dinta l’uecchi, e si resce,
Na cosa dilicata hanne fa’.
Ma chissu chi capisce ra guardata
Nun perde tiempu, e saglienu le scale,
Rispettu, primu, s’adiddru cchiu li vale
U chiantu si pripara ppe’ ‘ncigna’.
-10-
Ma io, chi m’addimmannu, cumu a fattu,
Si chissu ‘nta la vita mai a cianciutu,
Ca ppe’ na cosa e nente ‘ntu tavutu
Na vita e na persuna a de jetta’.
Ma forse u rimuersu e tante cose
Li fau, deveru, escere li chianti,
Quannu arrutati vide tutti quanti
Ca du dulure tutti au de stuja’.
Ma a chissu pinnazzutu de curvazzu
Tutti li fau largu ccu rispettu,
Si trova lu Barune dirimpettu
E na mmasciata, mo, nun cia po’ da’.
Si leva ru cappieddru e s’inchinacchia
Vascia ra capu e dice…chissacc’io?
Forse ‘nta capu sua cc’è natru Dio
Ca chissu ppe’ dispiettu u fa muri’.
Nu chiantu ccu’ nu gridu ca li esce
Forse ca si ricorda lu peccatu,
E sunu tanti, ca a chissu l’hau tantatu
Misericordia!…cchiu’ niuru mo si fa’.
«Patrune mio…a ttie sempre fedele
Mai te dittu no a ru cummannu,
Ti juru, ca si viegnu a l’atru munnu
Ccu ttie, ppe’ sempre ddra’, io vuegliu sta’».
Nu nudu ‘nta la gula lu strafuca
Nun po cchiu ciancere e parlare,
Ma forse nu sarmune vo’ cantare
A grolia de vuccillenza majesta’.
Ma chissu, ca de sarmi mai n’ha ‘ntisu
Nun sa’ de ddruve si ‘ncigna a cantalena,
Ca nente a su mumentu nun li vene
Pecchi ‘nta capu sua nente cc’è sta’.
Le piche ca lu videnu cunfusu
Li vau vicinu, signu de cunpuertu,
Li icenu: «Fatti forte ppe’ su muertu
Ca tu cchiu’ forte tu si statu cca’».
Ma chissu, ca nun po’ guarda’ sa vara,
A mastra Pica u porta a natra parte,
Ca chissa ppe’ fa ‘nquienti tene l’arte
E nu difriscu buenu li fa’ pruva’.
-11-
Li vola ‘ntuernu sa pica beneditta
L’affuma ccu’na sorta de ‘ncenzieri,
Chissu, difrisca puru li penzieri
Drra’, vuccillenza muertu, nun c’è sta’.
Ma quannu si rivene de sa cosa
Nun sa se ‘ntu palazzu o all’autru munnu,
Se cose, io dicu, bone nun sunnu
Forse sa malanova u vo ammazza’.
Ma, ‘mpece, è ddra’ vicinu ‘mpaparata
Ti trova chira santa picareddra,
Li vide ca li penne da gunneddra
Li chiavi de tuttu u bene chi sta ddra’.
Ti sienti miegliu, mastru benedittu?
U sacciu ca u dulure ti fa pazzu,
Si vue ca io sugnu a mugliere de pinnazzu
Na cosiceddra, nui, avimu de fa’.
Dicemi!…E si conza ru pizzutu
Li va vicinu e alliscia chire pinne,
«Si vue de cca’ fujimuninne
Luntanu io e ttie putimu sta’».
No, amicu mio mastrune,
Senza dinari nun si po’ fa’ nente,
Ca puru a natra parte mmienzu e gente
Putimu fa na vita de pascia’.
Io tiegnu tutti I chiavi du palazzu
E puezzu fa spari’ e meglie cose,
Sapissi, li dinari, ddra’ su a tante dose
E tutti ‘nta se vranche au de sta’.
«Vieni ccu mmie, mastru e tanti fatti,
Si vue, tu si riccu e nu ru sai,
Tene sa chiave, e tu u sai cchi fai,
Dumane cchiu’ luntanu ame vula’».
Sa bella Pica tutta ‘mpupazzata,
Si gira ‘ntuenu cumu a Barunessa,
Pecchi’ de tutte e cose è ra Badessa
E nuddru po’ sapi’ cchi mossa fa’.
U porta druv’è ra forza du palazzu
Li stienti de li povari paisi,
Cc’è stau ‘ncatastati tutti li turnisi
Sapiti…tanti nun tene nente ppe’ campa’.
-12-
Ma chissu si fa forza ‘nta le vranche
Nun pensa ne patrune e ne pupazze,
Ppe’ diddru su finite tutte e razze
E riccu, malanova si vo fa’.
Si conza si turnisi suttu u mantu
E dulurusu, pare, sinne scinne,
A Pica, ca s’allisciadi le pinne
Li va vicinu ppe ru cunsula’.
Ma su rapinu, ca nun tene core
Pienzica, cc’è su nate pure e pinne,
Tuttu du palazzu mo si vinne
D’accuerdu ccu sa pupa ca sta’ ddra’.
Nun sinne frica nente de su muertu
De renza sinne scinedi le scale,
Ca chiru, ch’iddru tene, cchiu’ li vale
E aru palazzu sua e va’ a purta’.
L’amici ca li trova ppe’ ra via
Li videnu a facce e cumpassione,
Ppe’ su dulure fau na prucessione
E fin’a chira cerza au de vula’.
Mo, vola supra supra s’arvulazzu,
E l’autri cumu ancili su ‘ntuenu,
Nu chiantu ca mo l’esce de su cuernu
E l’autri ‘ncumpagnia au de canta’.
Finitu su cunciertu lamentusu
Mo si cunsiglia addrue hanne vulare,
Su tante cose ‘nsiemi hanne fare,
Ma chira giusta, ancora nun c’è sta’.
Cc’è dice a si diavuli c’ha ‘ntuernu
«Ccu tutti si turnisi ‘nta le vranche
Putimu a natra parte azare l’anche,
Ppe’ sempre bona vita avim’e fa’».
De tutti si pensieri, chistu e u miegliu
Luntanu nui vulamu e simu ricchi,
De sordi, mo n’avimu, e ddruve e ficchi
Gia’ u core de su piettu vo’ vula’.
E gente, ca ne sente si lamienti`
Su canti, su pernacchi, o piulizzi?…
Nun sannu mo cchi l’escenu de si pizzi
Pienzica e ru dulure e chistu cca’.
-13-
Mo, a su mumentu, arriva chira Pica,
Tutta divuluta e cianciulusa,
Li fa n’allisciateddra sa fetusa
U tocca’ propiu addruve u po’ tanta’.
«Si statu sempre u ‘nnamuratu mio
Sempre te ajutatu a tante cose,
Fujimuninne addruve a vita è rose
Ccu’ tutti si dinari, si po’ fa’».
Mo, chissu ca si sente ziddricare
De chira volonta ca ognunu cada,
U core, ca d’amure mo si squada
‘Nte nuvule si sente gia’ vula’.
Sapiti cchi li vene a su crunuecchiu?…
U capu ‘mmasciataru n’è gelusu,
Li fa’ na tranganeddra a su fetusu
Ca si turnusi, a diddru, au de gira’.
D’accuerdu ccu sa ciurma de briccuni
Li fa na cantalena de lamientu,
E chissu, aru signale e tradimientu,
Sa Pica e s’aceddrazzuau au d’ ammazza’.
Si azanu, annavota, e bonusia
Nu gridu ca mi pare nu fraggellu,
Mai si po’ sarva de su tranellu
Franciati e pizzulati au de muri’.
Ma chissa tantazione de cuduta
Nun sacciu cumu a fattu, e l’ha scampata
A ru palazzu, chista, n’è vulata
E nuddru po sapi’ a verità.
’Mpede sa cerza, de sangu è na jumara
Su povaru pinnazzu nun ha difisi,
Si diavuli si spartenu I turnisi
Cchi fine, malanova, au de fa’.
E gente, ca deveru avia bisuegnu
E tanti de limuesina campava,
Vidiennu sa minera ca lampava
De tiempu nun ne perde a s’arrancia’.
Si armanu de tutti l’armuniggi
De ccette, de ziffiueli e de trumbuni,
Ca cca’ cc’è sta’ ri beni di Baruni
E tutti ‘nta se manu au de resta’.
-14-
Nuddru de lu chiummu s’è sarvatu
Muerti, stiennicchiati nun c’è scampu,
Ca chissu ti fa fore cchiu’e nu lampu
E mancu mamma mia ti fa’ grida’.
Cchi guerra chi mo vene ‘nta si sacchi
Ogn’unu sinne piglia quantu voni,
Gridate, ammuttuni, e cumu poni
A se visazze tutti hanne arriva’.
Ma quannu a sa bunnanzia nun c’è nente
Ca ogn’unu cumu po’ se carricatu,
Ma nuddru se vutatu, e garbatu,
A dittu grazie a chiru chi sta’ ddra’.
U guardanu ccu uecchi e cumpassione
Pecchi de scuppettate l’hau ammazzatu,
Ma nuddru de se gente è carciratu
Allegri e ‘mbriacati au de canta’.
Serntiti a rumanza de se gente:
«Cianciti cuervi e lacrimati Piche
Ca è muertu u patrune di carcarazzi,
Chiru chi cummannava tante cap’e Cazzi».
20 ottobre 1996